Adesea, când Dalai Lama îşi încheie un discurs public, cineva din audienţă îi adresează invariabil următoarea întrebare: „Puteţi recomanda o carte în care se explică modalitatea de punere în practică a ideilor budiste?”

În toţi cei 40 de ani de propovăduire a învăţăturilor sale, Dalai Lama a răspuns consecvent astfel: „Citiţi Guide to the Bodhisattva’s Way of Life a lui Shantideva.” Fiind una dintre cele mai importante opere clasice din budismul tibetan, ea conţine toate sfaturile şi toată motivaţia necesare pentru a face din învăţăturile lui Buddha o parte din realitatea zilnică.

Să citeşti Shantideva în confortul scaunului şi deconectat poate fi intimidant, tot aşa cum cineva nefamiliarizat cu muzica clasică poate fi intimidat de perspectiva de a sta aşezat pe durata unei simfonii beethoviene sau cineva nefamiliarizat cu arta ar putea ezita pe treptele unei galerii faimoase – deşi ne-am putea simţi atraşi de un nou demers, ne trezim în faţa unei probleme simple: de unde să începem?

Având însă un ghid care să ne releveze aspectele importante şi, mai ales, care să ne trezească entuziasmul şi voinţa, noul nostru interes se poate dezvolta firesc într-o sursă de inspiraţie proaspătă.

Sper ca această carte să constituie și ea un astfel de ghid. Nu este un discurs erudit despre Shantideva, căci există deja destule. Şi nici nu oferă o analiză comprehensivă a fiecărei strofe dintre cele 800 scrise de Shantideva, ci, mai degrabă, pentru doar 75 dintre ele. Nu am urmărit fidel secvenţa versurilor prezentate în învăţăturile sale, pentru că, precum un compozitor al unei mari piese clasice, Shantideva a revenit la multe dintre aceleaşi teme-cheie în diferite părţi ale discursului său, adesea cu o emfază diferită sau cu întorsături de fraze. Pentru a înlesni aplicarea practică a învăţăturilor sale pentru cititorii de azi, le-am prezentat tematic, şi nu neapărat în ordinea în care apar în „Ghid” (deşi, în felul său, „Ghidul” este aranjat şi în funcţie de variate teme).

Partea I discută despre mintea iluminată plină de compasiune din perspectivă budistă. În budism, cuvântul „minte” este adesea folosit cu sensul de „stare de spirit” şi astfel vedem cum pot fi ele dezvoltate, ce beneficii de dezvoltare a lor pot exista şi cum diferă ele de stările mentale pe care le experimentăm în mod curent. 

Partea a II-a face schimbul de la teorie la practică. Cum putem, mai exact, să cultivăm un fel de a fi iluminat? Ce presupune asta mai exact? Care sunt elementele de bază – uneltele psihologice, practicile meditative, metodele şi tehnicile – pe care le putem aplica pentru o transformare personală la cel mai profund nivel?

Întocmai ca o altă carte de-ale mele, Budism pentru oameni ocupaţi, cea de faţă este o relatare personală a felului în care am reuşit să rezonez cu învăţăturile budiste. Îmi ofer povestea nu pentru că mă consider special, dimpotrivă. Ştiu că provocările şi frustrările, fericirea şi pacea interioară pe care continui să le experimentez în călătoria personală nu sunt unice. Fireşte, poate că le trăiesc într-un fel aparte, dar ele sunt experienţe comune tuturor oamenilor ocupaţi care încearcă să pună în practică învăţăturile lui Buddha.

Nu este o carte pentru cititorii care preferă o abordare riguroasă a operei lui Shantideva. Şi totuşi, sper ca aceia dintre voi care mă veţi însoţi în această călătorie să găsiţi în pasajele autobiografice ceva la care vă puteţi raporta: mângâierea, poate, pentru faptul că nu sunteţi singuri pe această cale încercată şi verificată.

O modalitate de a folosi această carte este, pur şi simplu, de a o citi de la un capăt la altul ca pe oricare alta. Şi, cum majoritatea cititorilor sunt oameni ocupaţi, pentru care timpul este foarte preţios, am scris capitole scurte, uşor de citit, care pot fi parcurse când faci naveta sau în pat noaptea, înainte de a stinge lumina.

Şi totuşi, cartea...a fost gândită ca un fel de program de meditaţie analitică ghidată.

Fiecare capitol abordează o temă diferită şi se încheie cu sugestii de reflecţii sau acţiuni. Aceste meditaţii şi exerciţii se bazează pe practici tradiţionale, pe unele dintre ele adaptându-le nevoilor actuale. În total, sunt 18 capitole, acoperind întreaga cale budistă tibetană. Îmi doresc din toată inima ca mulţi dintre voi să găsiţi această carte utilă nu numai ca o introducere în gândirea lui Shantideva, ci şi ca un mijloc de familiarizare cu cele mai importante învăţături budiste într-un fel cu adevărat inspirator.

Care este diferenţa dintre a practica meditaţia analitică şi de a citi pur şi simplu ceva? Pe scurt, profunzimea înţelegerii noastre. În timp ce cunoaşterea intelectuală pe care o câştigăm din lectură poate fi de ajutor, dacă semnificaţia a ceea ce citim capătă un sens real pentru noi – dacă există vreo posibilitate de a ne schimba perspectiva asupra nouă înşine şi asupra lumii înconjurătoare –, trebuie s-o înţelegem la un nivel mai profund. În definitiv, trebuie s-o experimentăm la un nivel direct sau nonconceptual.