Un articol de David Michie

Atunci când citim o carte sau când ascultăm o învățătură despre transformarea personală, facem ceva care iese din sfera obișnuitului. Nu ne dorim numai să obținem informație sau să ne amuzăm, deși se poate întâmpla și asta, ci căutăm introspecții care să ne ajute să experimentăm viața într-un mod diferit, să punem capăt oricărei nefericiri care ne afectează, să găsim o cale prin care să ajungem la împlinire și la bunăstarea absolută.

În budism, astfel de cunoașteri interioare poartă numele de realizări, un termen folosit atât de des, încât l-am întrebat pe profesorul meu ce înseamnă. Într-un mod simplu și elegant, mi-a explicat că „o realizare este atunci când înțelegerea ta privind un anumit subiect capătă profunzime până în punctul în care ajunge să-ți schimbe comportamentul”.

Aha!

Cu alte cuvinte, în privința dezvoltării interioare, nimic nu are valoare, oricât de mult am învăța, oricâte cunoștințe am căpăta sau oricâte abilități am deprinde, dacă nu le aprofundăm și nu le permitem să ne schimbe.

Cum facem practic să generăm o astfel de schimbare?

Buddha nu a venit numai cu un singur răspuns la această întrebare, ci cu o sumedenie întreagă de tehnici variate pentru oameni diferiți, în diverse momente ale vieții lor. Unul dintre elementele pe care a pus mereu accentul a fost modul în care ar trebui să-i ascultăm înțelepciunea. Pentru a ne putea mări șansele ca Dharma să ne transforme experiența realității, trebuie să fim deschiși și receptivi. Buddha a explicat foarte detaliat care sunt calitățile specifice ale receptivității.

Explicația lui a dat naștere metaforei celor trei boluri care explică trăsăturile pe care omul trebuie să le cultive și pe cele pe care trebuie să le evite. Este ușor să trecem peste cele trei calități și să ne spunem că nouă nu ni se aplică pentru că știm la ce se referă! Însă nu trebuie să ne lăsăm păcăliți și să credem că lucrurile ce se vor explicate sunt unele fără importanță doar pentru faptul că metafora folosește imaginea unor boluri simple. Ele îi privesc nu numai pe începători, ci și pe cei avansați. De fapt, am putea chiar spune că budiștii experimentați ar trebui să țină cont de învățămintele celor trei boluri chiar mai mult decât majoritatea!

Bolul cu susul în jos

Nu poți pune nimic într-un bol care este cu susul în jos. O variantă a acestei metafore este și cea a bolului arhiplin. În fiecare dintre cele două cazuri, nu există posibilitatea transmiterii înțelepciunii, pentru că nu are loc unde să se ducă.     

Prima dată când am auzit de această analogie, am avut în minte imaginea unui mare arogant Știe-Tot, aflat în rândul din spate al templului, cu brațele încrucișate. Desigur, o astfel de persoană nu beneficiază de faptul că se află acolo. Dar, din experiența mea, este și puțin probabil să ajungă la templu. Desigur, știți prea bine situația partenerului nedoritor, târât la templu cu forța de către soție sau prietenă. Totuși, oamenii merg de obicei din proprie voință.

Deci, se subliniază un lucru mai subtil, și anume că suntem ca un bol cu susul în jos atunci când mintea ne este atât de agitată din pricina evenimentelor de peste zi sau a mesajului pe care tocmai l-am primit, încât nu ne putem concentra pe deplin la ceea ce spune profesorul. Îl ascultăm pe guru pentru a mia oară cu mintea arhiplină vorbind despre guru yoga, cu impresia că, doar pentru că am auzit de atâtea ori subiectul, l-am și înțeles foarte bine. Suntem un bol cu susul în jos atunci când moțăim pentru că ne-a prins oboseala, și pentru că e cald și bine, și pentru că mai sunt câteva minute până să ne întâlnim la o cafea cu prietenii – și oare or avea prăjituri din ciocolată săptămâna asta la Chodak?

În cuvintele stimatului meu profesor Geshe Acharya Thubten Loden: „Este important să te concentrezi cu multă atenție și foarte bine în timp ce asculți Dharma, căci devine o meditație în sine”. 

Cu toate că avem tendința să ne gândim la meditație ca la ceva ce facem în timp ce stăm cu spatele drept, ca la un singur lucru asupra căruia ne concentrăm exclusiv, conform marelui maestru Maitreya, adevărata definiție pe care budismul o dă meditației este aceasta: familiarizarea profundă a minții cu un țel virtuos.

Fie că citim un blog budist, fie că mergem la o oră unde se predă o învățătură, prin definiție, atunci când suntem atenți cu toată ființa, medităm. Nu suntem cu susul în jos și nici arhiplini. Suntem deschiși și gata să fim inspirați.

Bolul crăpat

Torni în el și se scurge totul printr-o crăpătură și nu mai rămâne nimic. Se pare că acest lucru este unul cât de poate de clar, însă bolul crăpat este o metaforă pentru aducerea noastră aminte a ceea ce am fost învățați. Mai este și metafora prin care permitem învățăturilor Dharma să aibă efect asupra a ceea ce gândim, spunem sau facem.

Buddha a identificat această nevoie acum mai bine de 2500 de ani, iar ea mai persistă încă și în ziua de azi. Țin cu regularitate prelegeri despre mindfulness într-o școală de dezvoltare a managementului din orașul în care locuiesc, iar din conversațiile cu ceilalți traineri știu că problema bolurilor crăpate este în continuare una cât se poate de serioasă! Oamenii vin la cursuri motivați și echipați cu ustensile care să-i ajute să devină manageri eficienți. Sunt dornici de transformare, dar mai apoi revin la birou, la obișnuitele cerințe conflictuale, la presiunea termenelor-limită și a intrigilor politice. Renunță în scurt timp la noile percepții și practici. Ceea ce ar fi putut deveni baza unei schimbări autentice dispare în oglinda retrovizoare, în spatele unui nor de preocupări imperative.

În încercarea de a implementa schimbarea, experții în dezvoltarea managementului au descoperit unele practici utile. Este interesant că tehnici precum modelarea de noi comportamente, grupuri de sprijin, motivația regulată și echiparea cu tehnici de antrenare a minții, care fac exact asta, ar fi putut fi împrumutate din manualul budist.

Fie că suntem directori, fie că practicăm Dharma, afacerea noastră este una a transformării personale, unde nu gândurile sau credințele fac din tine o persoană mai bună, ci comportamentul pe care îl ai. După cum a scris și Geshe Loden: „Dacă pui în practică fie și un singur lucru pe care l-ai învățat de la guru este o ofrandă mult mai mare decât dacă înțelegi toată Dharma, fără însă să pui în practică nimic din ea”.

Bolul murdar

Nu ai pune mâncare într-un bol murdar, așa cum nu ai turna vin într-o ceașcă folosită de cafea. Exact așa cum ai irosi mâncarea și vinul, tot așa lipsit de sens este și să studiezi Dharma având o atitudine contaminată.  

Despre ce contaminare vorbim? Vorbim despre o motivare inferioară, de pildă. Motivele pentru care unele persoane vin la oră sunt surprinzătoare. Un om a participat la orele de weekend și, în câteva săptămâni, s-a autodenumit guru în meditație, descărcând pe site și vânzând învățături. Se pare că motivul pentru care era interesat să vină la ore era unul pur comercial. 

Există forme de gândire poluată chiar mai subtile. Uneori, persoane care participă la ora de „Introducere în budism” îmi spun că, deși apreciază unele practici, cum ar fi meditația și cultivarea bunătății pline de iubire, consideră neplăcute idei precum propulsarea de către karma spre renașteri necunoscute. Din acest motiv, ei nu țin cont de învățăturile pe care le găsesc neplăcute și se concentrează doar pe cele care le plac.

Mai există și o abordare a spiritualității de tipul unei colecții de diverse amestecuri, abordare care a devenit destul de obișnuită. Presupune să alegi practicile care îți plac – să spunem, să alegi ca bază practica Sfintei Fecioare Maria și a salvării, apoi să adaugi meditația budistă, puțin șamanism pe ici-colo, plus vindecarea cu cristale și, pentru gust, canalizarea îngerilor, să amesteci bine toate aceste ingrediente, să pui compoziția la foc tare pentru câțiva ani, iar rezultatul este... ei bine, cine știe, poate același ghiveci nelegat cu care ai început. 

Asta nu înseamnă să sugerez că în afara budismului nu există elemente de tradiție fascinante sau că practicanții tradițiilor diferite nu pot beneficia reciproc de pe urma împărtășirii cunoașterilor interioare. Eu pun accentul pe contaminare. Buddha a oferit o cale prin care să punem capăt suferinței și să obținem iluminarea. De-a lungul miilor de ani, nenumărați oameni au urmat această cale și s-au bucurat de rezultate. Dacă vrem și noi aceleași rezultate, ar trebui să parcurgem aceeași cale. Nu este chiar atât de complicat. Dar acest lucru înseamnă că, atunci când descoperim idei pe care le găsim înspăimântătoare, în loc să le desconsiderăm pentru că nu se potrivesc concepției noastre pe care o avem despre lume, mai bine să ne păstrăm mintea deschisă. 

Este probabil cazul renașterii și al karmei, pe care noi, occidentalii, le înțeleg greu, deoarece nu fac parte din cultura noastră. Eu, unul, cu siguranță am avut probleme în a le înțelege. În mod paradoxal, nu învățăturile despre aceste subiecte au fost cele care m-au ajutat, ci învățăturile despre natura conștiinței, care mi-au deschis ușa înțelegerii și acceptării lor.

Atunci când suntem dispuși să ascultăm povestea de la cap la coadă, să vedem toată imaginea fără idei preconcepute, există șansa ca piesele componente diferite să se așeze la locul lor. Obținem atunci o imagine coerentă și o înțelegere mai bună a căii pe care mergem.

Ce a spus Buddha de fapt

Cuvintele propriu-zise pe care le-a spus Buddha cu privire la modul în care să-i ascultăm învățăturile au fost pozitive și succinte.

„Ascultați bine, ascultați cu desăvârșire
Și rețineți în minte”.  

Cu „Ascultați bine” a vrut să spună să nu fim ca bolul murdar, cu idei preconcepute. „Ascultați cu desăvârșire” înseamnă să fim atenți, să nu ațipim sau să fim cu mintea în altă parte. „Rețineți în minte” se referă la a permite învățăturilor primite să aibă un impact dinamic, energic asupra gândurilor și acțiunilor noastre, mai degrabă decât să le considerăm niște simple ornamente intelectuale sau să uităm cu totul de ele.

Înseamnă asta oare că Buddha a pretins ca noi să-i ascultăm învățăturile fără critică și să le acceptăm fără rezerve?

Nicidecum.

Instrucțiunile sale țin de cum să obținem o înțelegere clară și deplină a ceea ce se spune pentru a putea trage cele mai bune foloase.

La un moment dat, Buddha a ajuns în Kesaputta, unde oamenii i-au spus că nici nu apărea bine un guru cu învățăturile sale, că și venea un altul, denunțând învățăturile anterioare și spunânu-le lucruri diferite. „Nu mai vrem alt guru!”, gândeau ei cu siguranță când Buddha a sosit în oraș împreună cu însoțitorii lui. I-au spus-o probabil în față, cerând să știe pe cine se presupunea că trebuie să creadă.

Este un lucru cu care se identifică azi mulți oameni, navigând printre paginile de internet și paginile media de socializare ale celor care se proclamă vindecători, învățători și canalizatori ai îngerilor. Pe cine să crezi?

Răspunsul lui Buddha nu a fost: „Firește că pe mine!”, ci a sugerat criteriile după care locuitorii acelui oraș i-ar putea judeca pe propovăduitorii care treceau pe acolo:

„Să nu credeți în ceva doar pentru că ați auzit. Să nu credeți în ceva doar pentru că este spus. Să nu credeți în ceva doar pentru că este scris în cărți. Să nu credeți în ceva doar din pricina autorității pe care o au profesorii și bătrânii voștri. Să nu credeți în tradiții doar pentru că durează de generații întregi. Să credeți doar după ce observați și analizați și numai când descoperiți dacă acel ceva este în acord cu rațiunea și spre binele și beneficiul tuturor. Atunci să acceptați să trăiți conform acelei tradiții”.

(Fragment din „Asvaghosa’s Buddhacarita” sau „Acțiunile lui Buddha” de E. H. Johnson.
Puteți găsi Kalama Sutra, „The Buddha’s Charter of Free Inquiry” în întregime pe
https://www.accesstoinsight.org/lib/authors/soma/). 

 

Nu credința oarbă, fără întrebări, ci aceptarea acesteia doar după experimentarea sa personală. Și asta pe baza învățăturilor primite și asimilate bine și pe deplin.