Probabil una dintre cele mai faimoase cărți scrise de Dalai Lama este Arta Fericirii (The art of Happiness) astfel că mi se pare cât se poate de potrivit și firesc ca PSS, pisica Sfinției Sale să-și folosească lăbuțele la un moment dat pentru a trata același subiect.

Acesta este contextul, dacă doriți să-l numiți astfel, al cărții Pisica lui Dalai Lama și Arta de a toarce. De fapt, așa este denumită cartea în SUA, pe când în Marea Britanie ea se numește simplu, Arta de a toarce. Cadrul în care se desfășoară cartea este acela că Dalai Lama întreprinde un turneu de învățături în Europa și Marea Britanie și o provoacă pe PSS să investigheze care este motivul pentru care pisicile torc.

Bineînțeles că este făcută și o paralelă cu ființele umane. Ceea ce am urmărit să fac a fost să „mimez” cartea Arta Fericirii prin faptul că am arătat convergența dintre budismul tibetan și știință, în ceea ce privește motivele pentru care oamenii sunt fericiți.

Am citat un număr de surse foarte importante printre care și Stumbling upon Happiness (Împiedicându-ne de fericire), a lui Daniel Gilbert, profesor de psihologie la Harvard. După cum el însuși afirmă, titlul cărții sale este inspirat din faptul că oamenii nu pot prevede ceea ce îi face fericiți. Noi mereu spunem „ah, dacă asta, sau aia ar fi altfel..atunci aș fi fericit” și ne simțim mizerabil dacă nu primim ceea ce ne dorim. Apoi, dacă primim ceea ce credem că ne dorim, descoperim că nu ne face atât de fericiți pe cât am crezut noi. Sau, fericirea produsă este de foarte scurtă durată. Deci, oare cum poate fi explicată această situație?

Acesta este unul dintre aspectele investigate de PSS pe parcursul cărții. Ea descoperă că fericirea, de fapt, este mai mult un „sub produs”.

În aceași ordine de idei, voi cita din Victor Franco, unul dintre cei mai renumiți psihologi: „fericirea este precum succesul, cu cât țintești mai mult către ea și o faci să fie un scop, cu atât mai mult o vei rata, căci succesul, ca și fericirea nu pot fi urmărite ci sunt ca un fel de efecte secundare ale abandonului către o cauză care depășește preocupările personale ”. Consider că acest mesaj este semnificativ și important.

O altă inspirație pentru această carte am preluat-o din lucrarea The Iner Tradition of Yoga (Tradiția interioară a sistemului Yoga) de Michael Stein, pe care o recomand cu căldură practicanților yoga pentru că este plină de „perle de înțelepciune”. Mai ales cei care practică yoga cât și cei care nu practică, decoperă la un moment dat că fericirea este strâns legată de momentul prezent. Fericirea nu poate fi găsită în viitor, în a ne imagina cum ar fi dacă.. și în mod sigur nu putem fi extraordinar de fericiți atunci când mintea noastră se agață de trecut. Adică putem găsi o oarecare satisfacție în ceea ce s-a petrecut frumos, dar în mod real, acea situație nu mai este cu noi în prezent. Astfel, fericirea este ceva ce descoperim în momentul prezent, iar yoga este despre a fi prezent în trupul fizic aici și acum.

Pe parcursul cărții, PSS devine o practicantă yoga consecventă și sunt chiar unele conexiuni karmice între ea și școala de yoga Downward Dog. Un alt punct important al acestei cărți, este conștiința umană versus cea a lumii animale.

În ultimul timp, cercetătorii au luat mai în serios studiul așa zisei „conștiinței animale”. Unul dintre cei mai faimoși oameni de știință în acest domeniu este Rupert Sheldrake, una dintre cărțile mele preferate scrise de acesta fiind Senzația că cineva ne privește. El a realizat numeroase studii care arată că animalele au un instinct foarte ascuțit al prezenței lor.

O altă carte se numește Alex și cu mine scrisă de Irene Pepperberg. Autoarea a avut un papagal african care nu numai că arăta că înțelege cuvintele pe care le articula, dar de asemenea el putea da glas gândurilor stăpânei sale, care se afla în camera alăturată.

Acestea sunt unele dintre subiectele fascinante pentru mine, care sunt explorate în cartea Arta de a toarce.