Practicarea compasiunii - o perspectivă budistă

Practicarea compasiunii - o perspectivă budistă

Practicarea compasiunii nu trebuie să atragă umilirea, degradarea caracterului sau o lipsă a verticalității: o perspectivă budistă

Dacă ar fi să alegeți o singură caracteristică pentru a descrie budismul tibetan, cel mai probabil aceea ar fi compasiunea.

Și ca să redau cuvintele mult iubitului meu profesor, Geshe Acharya Thubten Loden: „Dacă ar fi să întrebați: „Care este esența învățăturilor lui Buddha?” răspunsul trebuie să fie imensa compasiune, pentru că acesta este fundamentul fericirii tuturor ființelor vii și a stării de iluminare”.

Când vine vorba despre compasiune, oamenii mă întreabă uneori cât de compasivi ar trebui să fie? Dacă definim compasiunea ca fiind „dorința de a-i elibera pe ceilalți de suferință”, devine foarte ușor să ne simțim copleșiți de oceanul suferinței în care ne aflăm cu toții.

În fiecare zi, prin intermediul paginilor de socializare, a e-mailului, primesc tot felul de mesaje prin care mi se solicită ajutorul în ceea ce privește această cauză nobilă, oamenii au nevoie să fie salvați și ajutați. Familia, prietenii și cunoscuții noștri se confruntă cu tot felul de suferințe și au o varietate de preocupări care necesită timp, efort și bani. Sunt sigur că treceți și voi prin aceste încercări. Cum alegem acele solicitări la care să răspundem - sau ar trebui să încercăm să le rezolvăm pe toate?

Și dacă acei oameni care ne cer ajutorul, vor pur și simplu să profite de bunătatea noastră? Deși unii dintre noi urmăresc să-și atingă cele mai mărețe scopuri, nu trebuie să fim atât de naivi încât să credem că toți ceilalți fac același lucru: ​​ar trebui să arătăm compasiune chiar și atunci când bănuim că suntem exploatați?

Budismul tibetan ne oferă o anumită direcție utilă cu privire la modul de abordare a acestor probleme. Lama Tsongkhapa, unul dintre cei mai mari maeștri din tradiția tibetană, a trăit la începutul secolului al XV-lea și se considera că întruchipează calitățile a trei Buddha: Chenrezig, Buddha ce întruchipează compasiunea, Manjushri, Buddha ce întruchipează înțelepciunea și Vajrapani, Buddha ce întruchipează puterea.

Ceea ce este necesar să înțelegem de aici este că eficiența în practicarea compasiunii este obținută cu ajutorul înțelepciunii și a puterii. Compasiunea îmbinată cu înțelepciunea, dar fără putere, este ineficientă - nu avem capacitatea de a acționa așa cum este necesar.

Compasiunea îmbinată cu putere, dar fără înțelepciune, este uneori amintită drept „compasiune prostească”. De exemplu, în unele țări asiatice, comercianții din piață prind păsările sălbatice și le folosesc ca animale de companie. A cumpăra o astfel de pasăre pentru a o elibera din colivie, este considerat un act de compasiune. Dar această practică a devenit atât de răspândită, încât foarte multe păsări sunt prinse de comercianți, în plase imense, suferind de multe ori zile în șir acolo înainte de a fi aduse în piață în niște cuști mici, pentru a fi apoi vândute budiștilor care, din compasiune, le eliberează.

Ceea ce putea fi socotit la un moment dat un act spontan de bunătate este acum o practică care perpetuează exact opusul a ceea ce se dorește a fi întreruperea unui ciclu îngrozitor de cruzime - de aici termenul „compasiune prostească”.

Este ușor de văzut adevărul în acest exemplu, dar este necesar să ne gândim la consecințele ce apar în viața noastră prin punerea în practică a compasiunii. De exemplu, ar trebui să fim atenți căror instituții de caritate ne donăm banii – și dacă aveți nevoie de îndrumare în acest sens, vă recomand excelenta carte a lui Peter Singer, „The life you can save”, oferă sfaturi utile, dezvăluind considerentele etice ale practicării compasiunii.

Trebuie să analizăm modul în care ne petrecem timpul ajutându-i pe alții. Timpul este singura resursă care este cu adevărat finită. Indiferent de felul în care ne petrecem timpul, prin definiție, timpul deja trecut nu-l mai putem întoarce, motiv pentru care este bine să îl petrecem realizând acțiuni cât mai benefice, ca să nu ajungem să regretăm apoi irosirea sa.

Conștientizarea compromisurile pe care le facem și a consecințele acțiunilor noastre, toate acestea fac parte din înțelepciunea care este necesar să însoțească practicarea compasiunii.

Deci nu, practicarea compasiunii nu trebuie să atragă niciodată umilirea ființelor noastre, degradarea caracterului sau lipsa verticalității!

Un articol de David Michie
Vezi aici toate cărțile scrise de David

david michie

Suport clienti luni - vineri, între orele 12:00 - 17:00

0746.201.369 office@editura-atman.ro

Compara produse

Trebuie sa mai adaugi cel putin un produs pentru a compara produse.

A fost adaugat la favorite!

A fost sters din favorite!