Cu ani în urmă, Tom Shadyac părea să aibă totul: o carieră de milioane de dolari în regie de filme de succes la Hollywood - ”Dumnezeu pentru o zi” sau ”Profesorul trăsnit” – o proprietate de 5.000 de metri², mașini de lux, avioane private, invitații la petreceri extravagante și multe altele. O viață la care majoritatea oamenilor doar visează. În ciuda acestor privilegii, Tom spune că simțea adesea că ceva nu era în regulă: ”Locuiam într-o casă despre care cultura mea mă învățase că reprezintă măsura succesului”, explică în documentarul ”Eu sunt”.
”Am avut un sentiment extrem de clar și de bizar, totodată: nu eram deloc fericit.”
Tom povestește că s-a confruntat o bună bucată de vreme cu senzația de deșertăciune, după un accident traumatizant de bicicletă în 2007, în urma căruia a căpătat un dureros sindrom posttraumatic. După câteva luni pe care le descrie drept ”tortură”, Tom percepea moartea ca pe o alternativă acceptabilă. ”În fața propriei morți, am dezvoltat un extraordinar simț de claritate și scop”, explică el în documentar.
”Dacă tot am să mor curând, mi-am spus: ce vreau să las în urmă?
Și totul a devenit extrem de limpede.
Voiam să le spun oamenilor ce știam, ce aflasem eu: anume că lumea în care trăim e o minciună.”
La 5 luni după accident, Tom a început filmările la documentarul ”Eu sunt”, menit să răspundă la 2 întrebări fundamentale: ce nu e în regulă cu lumea noastră și ce putem face în sensul ăsta? Tom consideră că parte din ce nu e în regulă – și minciuna despre care spunea că o trăiește – este însăși definiția pe care cultura noastră o dă succesului. ”Avem un model teribil de extrinsec al succesului”, crede el. ”Trebuie să ai un anumit statut profesional, avere … eu cred că succesul e o chestiune intrinsecă … Înseamnă dragoste, bunătate, comunitate.”
În călătoria sa pentru a descoperi ce îl face cu adevărat fericit și de ce nu se mai regăsește în lumea noastră, Tom a adoptat schimbări majore. Azi, locuiește într-o rulotă modestă, merge la serviciu pe bicicletă și zboară cu liniile comerciale – și e mai fericit ca niciodată. ”Mi-am dat seama de anumite ipocrizii din viața mea acum 10 sau 12 ani, iar schimbările au fost inevitabile pe măsură ce îmi puneam tot mai multe întrebări. Accidentul de bicicletă m-a determinat să vorbesc despre călătoria mea.”
Acest itinerar este prezentat pe larg în documentarul ”Eu sunt” (I Am), prin intermediul unor întrebări relevante despre viață, natura umană, comportamentul uman și cultură, menite să ridice dileme profunde și să explice de ce lucrurile sunt ceea ce sunt. Ca să găsească răspunsurile necesare, Tom a cercetat scrieri ale oamenilor de știință, ale filosofilor, poeților și altora și a vorbit cu gânditori precum arhiepiscopul Desmond Tutu, omul de știință Dean Radin, cercetătorul Rollin McCraty de la Institutul HearthMath, jurnalista Lynn McTaggart, profesorul Dacher Keltner de la Universitatea din Berkeley, scriitorul Thom Hartmann și mulți alții. Concluziile sale se reunesc în jurul a 3 concepte cheie prezentate în ”Eu sunt”:
Este demonstrat științific că rasa umană este interconectată.
Natura umană este preponderent cooperantă și mai puțin competitivă.
Lipsa plăcerii și a pasiunii din viața ta va ajunge în cele din urmă să te distrugă.
În documentarul ”Eu sunt”, explică Tom, ”este vorba despre o lege fundamentală căreia i se supune întreaga natură, dar pe care specia umană o încalcă în fiecare zi. Această lege a evoluat de-a lungul a miliarde de ani și este valabilă și azi: nimic în natură nu cere mai mult decât are nevoie.”
În cultura noastră, însă, oamenii obișnuiesc adesea să ceară mai mult decât au nevoie, construind case imense, conducând mașini exorbitant de scumpe sau trăind, pur și simplu, în exces, continuă Tom. ”Există o denumire când ceva din interiorul corpului uman ia mai mult decât i se cuvine. I se spune cancer.”
Tom declară că nu vrea să fie parte din acest cancer – ci din procesul de vindecare a lui. ”Trebuie să schimbăm odată ideea că scopul nostru este de a lua cât mai mult, tot ce se poate”, consideră el. ”Dar asta nu înseamnă că trebuie să renunțăm la tot. Cred că e o chestiune de introspecție personală, fiecare trebuie să ajungă la propria concluzie”, a subliniat Oprah Winfrey, încercând să aducă câteva explicații. ”Eu nu pot să judec pe nimeni, iar calea mea e diferită de a altora”, a continuat Tom. ”Viața e simplă. Eu consider că nu am renunțat la nimic. Nu vreau să dramatizez, pur și simplu mi-am evaluat foarte bine nevoile.”
Într-o cultură care pune accent pe a lua tot mai mult, mai mult decât e nevoie, și care întreține cursa pentru îmbogățire și putere, Oprah consideră că un factor extrem de nociv este obsesia pentru celebritate.
Celebritatea trebuie glorificată, trebuie să te onorăm pe tine și pe alții ca tine pentru talentul vostru. Este un dar … Cu toate astea, există riscul ca, atunci când oamenii sunt așezați pe un piedestal, să piardă legătura cu valorile lor autentice, explică Tom.
Dar paradigma culturală s-a schimbat absolut dramatic: inițial am celebrat oamenii pentru ceea ce făceau și pentru realizările lor; acum, în cultura noastră sunt ridicați în slăvi oameni care nu fac absolut nimic, remarcă Oprah.
Așa este, iar ironia constă în faptul că numim chestia asta ”reality show”, dar nu are nici o legătură cu realitatea.
Iar noi facem parte din chestia asta.
Da, suntem acolo.
Suntem, de fapt, sistemul care susține această ironie, pentru că ne uităm la ea. Ea există și ne afectează tocmai pentru că acceptăm să luăm parte la ea.
Spectatorii, audiența – ei sunt cei care dețin puterea. Ei trebuie să înceteze să mai urce oamenii de la televizor pe un piedestal. Eu nu vreau să fiu eroul nimănui. Vreau să fiu fratele, amicul cuiva, un membru al familiei. Vreau să fiu egalul vostru. Când începi să vezi lucrurile cum sunt ele de fapt, prin ochii divinului … de ce aș aprecia un artist mai mult decât femeile care au măturat podeaua asta, fiindcă și ele sunt într-un fel artiști. Toți suntem artiști în felul nostru. Dacă voi vă schimbați perspectiva, totul se va schimba.
O revelație majoră în filmul ”Eu sunt” este aceea potrivit căreia cultura noastră se bazează foarte mult pe ideea de competiție. Tom explică faptul că ”acesta e mesajul cu care am crescut: diferențiază-te de turmă, fii numărul unu, câștigă!” Deși competiția primează foarte mult în cultura noastră, ”Eu sunt” încearcă să rezolve dilema competiției sau a cooperării ca esență a naturii umane. ”Dacă vorbești cu oameni din cultura aborigenă sau indigenă, descoperi că cele mai importante valori sociale se bazează pe cooperare, în timp ce competiția este foarte slab apreciată. Mai mult, competiția care depășește anumite limite este considerată a fi o boală mintală”, explică scriitorul Thom Hartmann în film. ”În cultura noastră, în schimb, cooperarea nu este deloc apreciată, iar competiția este considerată cea mai importantă valoare. Avem tendința de a aprecia cei mai acerbi competitori.”
Este, oare, competiția adevărata esență a firii umane? Tom spune că oamenii de știință au decis să testeze această ipoteză și se pare că nu este deloc adevărată. ”S-a descoperit că, în viața de zi cu zi, animalele practică cu adevărat … democrația”, spune Tom. Își amintește propria experiență când a făcut scufundări și a observat bancuri de pești mișcându-se în aceeași direcție ca un grup compact, dar și stoluri de păsări zburând laolaltă și schimbând în același timp direcția, păstrând grupul intact.
”Cum de știau să stea laolaltă?” se întreabă Tom.
Ei bine, se pare că, urmărindu-le mișcarea în slow motion, ele exprimau efectiv un vot cu fiecare bătaie a aripii sau a înotătoarelor. Votează de sute de ori pe minut. Și, spun oamenii de știință, acest proces este valabil de la insecte până la primate. Baza funcționării lucrurilor în natură constă în cooperare și democrație. Avem chestia asta înscrisă în ADN.”
Timp de 25 de ani, emisiunea lui Oprah Winfrey a prezentat diferite povești de viață, cu scopul de a realiza acea conexiune a oamenilor – câteodată, s-a râs, altădată spectatorii au izbucnit în ceea ce Oprah numește ”acel plâns isteric”. Iar acum, Tom ne spune că există argumente științifice la baza tuturor reacțiilor noastre.
Această știință își are resortul în nervul vag – un mănunchi de terminații nervoase care determină emoții extrem de puternice în organismul nostru. ”Dacă le prezentăm oamenilor în laborator imagini care reprezintă surse clasice ale dorinței de conexiune, nervul vag explodează”, explică profesorul Dacher Keltner în ”Eu sunt”. ”E acea senzație pe care o resimți când își crește parcă pieptul, simți că dai pe dinafară și că te copleșesc emoțiile.”
Am înțeles că s-au folosit câteva clipuri din emisiunea Oprah când s-au făcut testele pe nervul vag, a remarcat Oprah în interviul cu Tom.
Așa este, pentru că tu ai fost cel mai puternic stimulant al nervului vag în ultimii 25 de ani, a remarcat Tom. Prezentând oamenilor povești la care fiecare din noi reacționează emoțional, Oprah contribuie în acest fel la evoluție.
Un alt concept important din ”Eu sunt” a fost, de asemenea, susținut de Oprah timp de ani de zile: dacă nu faci în viață ceea ce inima ta dorește să faci și dacă nu îți urmezi pasiunile, vei fi în cele din urmă distrus. ”Oamenii găsesc fericirea în lucrurile pe care le fac cu drag”, spune ea. ”Dacă nu faci ceea ce-ți place, ai să mori câte puțin în fiecare zi.”
Din acest motiv, Tom ne anunță că nu va renunța la a regiza comedii – pentru că asta e chemarea inimii lui. ”Iubesc comedia”, spune el, ”și mă încântă orice proiect nou de acest fel. Dar trebuie să fac și ceea ce-mi cere inima să fac, anume … să continui genul ăsta de conversație.”
E drept, a-ți urma inima poate presupune anumite schimbări radicale în modul de viață, iar oamenii se schimbă punând întrebări, consideră Tom. Principala întrebare la care Tom crede că ar trebui să răspundem este următoarea: cine sunt eu? Nu cine mi-a spus cultura în care am crescut că ar trebui să fiu; cine sunt eu în ființa mea?
”Cred că mulți dintre noi ducem o viață falsă”, explică Tom. ”A trăi autentic înseamnă a fi autorul propriei tale vieți. Cred că majoritatea dintre noi trăim niște povești gata servite, în loc să ne creăm propriile povești de viață.”
Articolul sursă: http://www.oprah.com/oprahshow/Tom-Shadyac-From-Millionaire-to-Mobile-Home